Mi se pare ca "indienii" sau un popor descoperit mai recent (cateva sute de ani e nimic) spuneau de aparatul de fotografiat ca "fura sufletul". Daca stau bine si ma uit intr-o poza ceva mai veche cred ca asa e. Intr-o poza cu cineva sau ceva in ea poti (re)gasi ceva pierdut din tine.
O Apocalipsa tot va veni. Ca e peste o zi sau peste milioane de ani ramane de aflat. Poate va fi de la noi, de la oameni, sau din afara.
Ce zic eu ca avem cu siguranta este un cantec pentru "dupa Apocalipsa"
Cel putin asa mi s-a parut azi dimineata analizand mai multi copaci. In drum spre serviciu.
Si apoi mi-am dat seama ca uitasem (asa daca am stiut vreodata) de ce ingalbenesc/inrosesc/incoloresc frunzele. Pe foarte scurt, daca luam cazul galbenului, cica de fapt galbenul a fost mereu acolo, dar nu se vedea din cazul verdelui (de la clorofila). Culorile "dau de gol" practic substanta din frunze: clorofila, glucoza, caroten(?!), tanin, etc.
Dupa ce am vazut mai multi copaci am vazut ca nu e asa. Nu se inglabenesc toti de la varf. Dar imi place cum suna.
ma gandeam sa scriu ceva pentru ziua de azi, dar nu stiam ce o sa fie.
ma inclin!
In traducere libera "I'm back". Numai ca nu am plecat nicaieri, nu mi-a dus nimeni lipsa, asa ca totul e cum era. Vremea rece te baga in casa cu tot cu minte si iti ofera prilej de ceai si vorba pe-ndelete.
Mi-am intrebat un prieten acum ceva vreme banalul "ce mai faci" si el mi-a raspuns nu cu banalul "bine" ci cu inconjuratorul "rutina". Asa ca: rutina placuta!